Persoanele cu dizabilități, umbrele sistemului
În România sunt aproximativ 30.000 de persoane cu dizabilităţi închise în aproximativ 800 de unităţi de asistenţă socială şi psihiatrie, din care:
* mor anual în medie 1.300 de persoane cu dizabilităţi;
* din lipsa serviciilor psihosociale adecvate şi a îngrijirii într-un mediu familial alternativ, 6000 din 9000 de copii diagnosticaţi şi plasaţi în instituţii sau la asistent maternal profesionist sunt trataţi în principal cu neuroleptice (i);
* cei mai mulţi dintre minorii plasaţi în grija statului au ca reprezentant legal directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, fiind lipsiţi de reprezentare independentă;
* 3000 de adulţi instituţionalizaţi sunt puşi sub interdicţie şi mulţi dintre ei au tutore un angajat al centrului sau chiar directorul Autorităţii Tutelare;
* Consiliile judeţene plătesc şi de trei ori mai mult pentru o persoană cu dizabilităţi instituţionalizată decât pentru o persoană într-un serviciu furnizat de o organizaţie neguvernamentală;
* Cele mai multe unităţi sunt amplasate în mediul rural, având resurse umane deprofesionalizate conducând la privarea arbitrară de libertate, inclusiv încălcarea normelor legale de contenţionare fizică, chimică şi izolare;
* foarte puţini pot fi apăraţi împotriva abuzurilor şi neglijenţei în lipsa asigurării de către statul român a accesului organizaţiilor neguvernamentale în aceste instituţii, organizaţii care pot asigura apărarea acestor beneficiari, care pot expune abuzurile.
La 3 ianuarie 2019, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a aprobat noile standarde de calitate în domeniul serviciilor sociale (ii), cu rolul de a creşte calitatea serviciilor sociale oferite beneficiarilor şi adaptarea acestora atât la nevoile beneficiarilor cât şi la resursele umane şi financiare existente.
Cu toate acestea, guvernarea anterioară nu a aprobat hotărârea de guvern privind actualizarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale pentru implementarea noilor standarde minime de calitate în domeniul serviciilor sociale .Autorităţile centrale nu au realizat nici adaptarea standardelor de cost la noile realităţi şi nici transparentizarea metodei de calcul a standardului de cost. Lipsa acestor standarde de cost actualizate, dar şi lipsa standardelor de cost pentru unele dintre serviciile sociale cuprinse în Nomenclatorul Naţional al Serviciilor Sociale, împiedică persoanele cu dizabilităţi să opteze pentru servicii sociale private la un cost cel puţin egal cu cel acordat unui furnizor public de servicii sociale similare; de asemenea, lipsa lor îngreunează estimarea bugetului anual necesar funcţionării serviciilor sociale organizate şi administrate de furnizorii publici de servicii sociale din unităţile administrativ-teritoriale, cât şi estimarea valorii unui contract în cadrul procedurii de contractare a serviciilor sociale cu furnizorii privaţi sau, după caz, cu alţi furnizori publici.
Din totalul celor 41 de Consilii Judeţene şi 6 Consilii Locale de la nivelul Bucureştiului, 26 au emis hotărâri privind majorarea standardului de cost pentru serviciile publice de tip rezidenţial faţă de cele stabilite prin Hotărârea nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale.
Doar 21 de judeţe au încheiat contracte sau convenţii de colaborare cu furnizori privaţi de servicii sociale de tip rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi aceste costuri variind şi ele de la un furnizor privat la altul, pentru aceleaşi categorii de servicii sociale, uneori sumele alocate regăsindu-se chiar sub standardul minim de cost. Aceste contracte nu sunt disponibile pe paginile de internet ale Consiliilor Judeţene şi ale DGASPC-urilor, indicând totodată şi lipsa de transparenţă. Mai mult, unele judeţe au întârzieri semnificative de plată către furnizorii de servicii private cu care colaborează. Spre exemplu, la momentul colectării acestor informaţii (iunie 2019), judeţul Giurgiu avea întârzieri de plată către toţi furnizorii de servicii private, începând cu noiembrie 2018 (între 6-9 luni neachitate). Întârzieri mari de plată a serviciilor contractate cu furnizorii privaţi au fost observate şi la Sectorul 1 şi județul Vaslui. Restul judeţelor nu au încheiat astfel de contracte sau convenţii de colaborare cu furnizori privaţi, astfel încât persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate nu au nici măcar posibilitatea de a alege să locuiască în servicii private de tip rezidenţial în comunitate, fiindu-le încălcat dreptul la viaţă independentă.
Pe 3 decembrie 2019, de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, se împlinesc opt ani de când statul român şi-a luat angajamentul că va implementa obligaţiile ce decurg din ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.
Sursa: Centrul de Resurse Juridice
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.