Se spune că trăim în secolul vitezei. De fapt, trăim într-un ev în care timpul ni se pare mai puţin. Viteza noastră de acţiune este aceeaşi dar timpul nu ne mai ajunge. Dacă am face totul mult mai repede ar trebui ca timpul să fie din belşug. Însă nu este aşa! Câteodată avem impresia că ziua ar trebui să fie mai lungă pentru a termina ce ne-am propus. Ne-am gândit vreodată că ne propunem să facem prea multe într-un timp prea scurt? Poate rareori! Dacă ne-am doza acţiunile, dacă am face mai puţine, am avea şi timp mai mult. Dar pentru ce ne mai trebuie timp? Pentru noi înşine!

Cum poţi să faci mai puţine când sunt atâtea de făcut? Să renunţi la unele? Să le amâni pe altele? Cum poţi stabili nivelul de prioritate al treburilor? Bineînţeles, după relaţia lor cu viaţa pe care vrem să o avem! Ne dorim o viaţă îmbelşugată şi pentru ea muncim, alergăm, ne trezim devreme, mâncăm pe fugă şi multe altele. Nu facem nimic altceva decât să lăsăm timpul să se scurgă fără să-l trăim cu adevărat! Noi nu plătim cu bani nimic, plătim cu timpul nostru! Dacă bani putem împrumuta sau căştiga, timp nu ne dă nimeni! Timpul este singura bogăţie cu care ne naştem şi atunci când am cheltuit-o pe toată, murim.

Trebuie să ne schimbăm modul de gândire.

Atunci când ne cumpărăm un televizor sump, trebuie să gândim că pe televizorul acela am pierdut o lună sau două din viaţă. Oare filmele sau ştirile nu se văd cam la fel şi la un televizor de o jumătate de lună? De ce să ne plimbăm într-o maşină care costă 20 de ani? Tot acolo vom ajunge şi într-o maşină ce valorează 3 ani! Astfel economisim timp. Băncile nu ne împrumută bani, ci ne împrumută din timpul altor oameni care au produs acei bani. Ne bucurăm când ni se aprobă un credit, dar, apoi, timpul nostru devine al băncii. Cel puţin câţiva ani.  Trebuie să înapoiem banii muncind mai mult, cheltuind mai mult timp pentru a face bani. Dacă nu o să putem plăti datoria, banca ne va lua tot timpul pentru o perioadă mult mai lungă. Să zinem 20 de ani de detenţie. Nu se merită!

Ce putem face?

Ar fi bine să ne egalăm rezerva de timp cu dorinţele. Bogăţia este, matematic vorbind, un număr. Iar noi, oamenii, nu cunoaştem cel mai mare număr, deci nu vom avea o limită superioară a bogăţiei. Vom vrea din ce în ce şi mai mult! Timpul fiecăruia dintre noi nu este infinit, deci se va termina înaintea atingerii idealului de bogăţie. Dar să fii bogat nu înseamnă să ai totul! Nimeni nu poate avea totul dacă este muritor. A fi bogat înseamnă să ai nevoie de cât mai puţin! Cu cât ai nevoie de mai puţin timp să-ţi satisfaci o dorinţă, cu atât îţi va rămâne mai mult timp.

Deci, vei fi mai bogat!

Iulia Chiper

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.